Coolturalist #3
Când munca devine libertate, sens și stil de viață; Păcănelele au ajuns și în sala de spectacol; Jurnalul lui Mihail Sebastian în benzi desenate
Salut! O ediție scrisă la țară, printre activități de toamnă – adunat frunze din curte și plantat brăduțul adus de la munte în septembrie pe care l-am ținut în ghiveci până ieri.
Sunt tare bucuroasă de cum sunt primite informațiile din acest newsletter. Sper ca ediția asta să-ți transmită sentimente la fel de frumoase precum cele pe care au reușit să mi le trezească mie Mihai și Denise și să-ți aducă cel puțin un element de noutate.
CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)
De vorbă cu Mihai & Denise: Când munca devine libertate, sens și stil de viață.
Dincolo de bunătățile care ies din mâinile lor, pe mine m-a fascinat stilul de viață pe care și l-au ales Mihai și Denise. Și cu toate că i-am întâlnit la Fabrica de idei de la Breb când erau absorbiți de dorința de a ne oferi o experiență gastronomică ca la carte, cumva au reușit să-mi transmită un amestec de libertate, tihnă și naturalețe care m-a făcut să mă gândesc „Ce fain trăiesc și muncesc oamenii ăștia”.
Știi cum e atunci când vezi ceva care pare floare la ureche deși ești conștient că nu e și că asta vine din simplitatea și sensul pe care le emană? Ei bine, așa e și povestea lor, hrănită cu mult curaj și desprinsă din convențional.
„Cel mai mult îmi place procesul, sincer. Tot greul ăla, da. E meditativ și dinamic în același timp și îți cere prezența 100%, dacă vrei să-l faci bine. Gândurile rămân pe pauză și mă las ghidat de know-how și suflet. Mă motivează faptul că pot să le fac oamenilor ziua mai bună și pot crea experiențe care rămân. (…) În plus, Luz e un reminder zilnic să o luăm mai încet, în ritmul nostru, să ne bucurăm mai mult de călătorie. Destinația tot acolo rămâne.”
O LUME IMENSĂ (E. YONG)
A noastră Ana Blandiana a fost premiată de familia regală a Spaniei. Săptămâna trecută, Ana Blandiana a primit Premiul Prințesei Asturias pentru „poezia sa curajoasă și o extraordinară capacitate de rezistență în fața cenzurii”. Pe lângă asta, juriul a spus despre ea că „este moștenitoarea celor mai strălucite generații literare, precum și o creatoare singulară”. În perioadele 1959–1964, 1985, 1988–1989, regimul comunist din România i-a interzis să mai publice.
Anul trecut, același premiu i-a fost acordat celebrului scriitor japonez Haruki Murakami. Premiile Prințesa de Asturias se acordă de 44 de ani încoace și celebrează elitele din Arte, Comunicare și științe umaniste, Sport, Științe sociale, Litere, Cooperare internațională, Cercetare științifică și tehnică.
Jurnalul lui Mihail Sebastian a fost transpus într-o bandă desenată. Liviu Bărdulescu, alături de alți oameni talentați, au creat un webcomic documentar despre Mihail Sebastian, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori români evrei din perioada interbelică. Motivația din spatele proiectului e dorința ca noi să cunoaștem mai mult din „perioada fascistă a României care este, în același timp, și insuficient cunoscută, dar și aruncă o umbră care se întinde peste noi până-n ziua de azi”.
„Suntem foarte norocoși că Mihail Sebastian a ținut un jurnal care s-a păstrat și a ajuns să fie publicat, chiar dacă abia în anii ’90, pentru că destinul lui improbabil l-a dus mereu în apropierea celor mai relevante momente ale anilor ’30 și ’40.”, scrie Liviu într-un articol publicat pe Scena9.
Aici poți „răsfoi” pe-ndelete banda desenată, o sinteză a celor 577 de pagini ale Jurnalului lui Sebastian. Foarte fain proiectul, felicitări oamenilor care l-au făcut posibil.
Banana și banda adezivă vor fi disponibile din nou pentru licitație. Lucrarea de artă „Comedian” devenită celebră pe rețelele sociale, care s-a vândut inițial cu 120.000 de dolari, va fi din nou disponibilă pentru licitație pe 20 noiembrie la Sotheby’s New York. Specialiștii estimează că lucrarea, realizată de artistul Maurizio Cattelan, cunoscut pentru abordările sale satirice, ar putea depăși 1 milion de dolari. Noul proprietar va primi o bucată de bandă adezivă, o banană, un certificat de autenticitate și instrucțiuni de instalare.
Există ceva mai emoționant decât patul gol al unui copil luat cu forța? Artistul Phil Buehler a creat expoziția „Empty beds” în New York, în memoria celor aproape 20.000 de copii ucraineni răpiți de către forțele ruse. Lucrarea include fotografii cu paturile goale, o ilustrare a durerii și speranței părinților care încă își așteaptă copiii.
Expoziția redă efectele devastatoare ale războiului asupra celor mai vulnerabili, copiii. Artistul a colaborat cu organizații ucrainene pentru a documenta aceste povești și a sublinia procesul de „rusificare” la care sunt supuși copiii deportați, menit să le șteargă identitatea.
Lucrarea este un apel de conștientizare într-un moment în care atenția globală asupra situației din Ucraina s-a diminuat, dar pentru oamenii de-acolo teroarea continuă. Mai mult, invită publicul să empatizeze cu durerea familiilor și să privească dincolo de statisticile din media.
Părul simbolizează viața: cozile care leagă o comunitate ecuadoriană.
În orașul Otavalo din Ecuador, comunitatea indigenă Kichwa păstrează cu mândrie tradiția părului lung, care simbolizează rezistența, legătura cu strămoșii și respectul față de natură.
Această tradiție are rădăcini adânci, fiind o formă de rezistență la cuceririle spaniole, când indigenii erau obligați să-și taie părul. Anual, în timpul Pawkar Raymi, „festivalul înfloririi”, comunitatea celebrează acest simbol printr-un concurs de păr lung.
„Pentru noi, părul este mai mult decât niște fire. Simbolizează viața, o moștenire ce a fost prețuită o viață întreagă. Este o comoară prețioasă, asemenea razelor strălucitoare ale soarelui – o legătură complexă între natura spirituală și esența umană”, spun Yarina și Estefanía Espín.
MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)
Un robot a susținut un concert alături de o orchestră filarmonică.
Robotul violoncelist a susținut cu succes un concert alături de orchestra filarmonică din Malmö. Partitura a fost scrisă special pentru robot și orchestră de către Jacob Mühlrad, un compozitor suedez. Muzicianul vrea să compună în continuare pentru robot, care va concerta și în Statele Unite la sfârșitul acestui an.
„Brațele robotului au o altă structură anatomică decât cea umană, corpul uman și mâinile umane, ceea ce, desigur, mă face să privesc violoncelul într-un alt mod, pentru că dintr-o dată există o mulțime de moduri de a cânta la violoncel la care nu m-am gândit înainte din cauza condiționărilor anatomice umane.”, spune acesta.
CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)
📖 (de citit) Noua carte scrisă de
, „Niște animale” surprinde fascinant viața de la bloc, într-o lume nouă pe care și-o construiau copiii betonului care își pierdeau vremea în abandonul grăbit al cartierelor bucureștene.👀 (de văzut) Marea și viața din adâncuri până la mai bine de 10.000 metri adâncime, cu informații interesante despre submarine și specii de animăluțe.
🎥 (de conștientizat) Filmul „Clara”, primul lungmetraj din România care abordează o realitate dură: migrația din perspectiva problematicii sociale a copiilor lăsați în urmă cu bunicii sau alte rude.
🎧 (de ascultat) Am descoperit un artist, Saint Levant. Îți las aici o piesă, ”Between the lines” și te las pe tine să explorezi mai mult.
🧛🏻 (de explorat) Un playlist cu 40 de melodii inspirate de aghiuță, realizat de Far Out Magazine.
ZONA DE INTERES (M. AMIS)
Conexiuni fragmentare – un muzeu al singurătății.
Cât de mult din experiențele noastre umane este reformulat, amplificat sau modificat de tehnologie?
Într-o lume din ce în ce mai conectată digital, dar din ce în ce mai înstrăinată fizic, propunem un moment de reflecție asupra legăturilor interumane - povești personale despre multiplele fațete ale singurătății se împletesc cu arta digitală, iar umanul și artificialul intră în dialog, dezvăluindu-și fragilitățile și puterea.
Te așteaptă o experiență participativă în cadrul căreia vei putea interacționa direct cu spațiul și exponatele sau îți vei putea lăsa propria poveste, contribuind la o călătorie colectivă în care reflecția, empatia și conexiunea devin cuvinte cheie.
Un concept la care au contribuit peste 300 de oameni, fiecare cu câte 5 cuvinte, și care îi aparține Dianei Buluga. Mă bucur să știu că se regăsesc și cuvintele mele acolo.
Poate fi vizitată până în 10 noiembrie la Casa TIFF (Cluj).
Lumi la intersecții, bucăți de viață a 50 de oameni din Banat.
Proiectul „Lumi la intersecții”, demarat de Asociația Narative, își propune valorificarea arhivei de istorie orală găzduită de Biblioteca Centrală Universitară „Eugen Todoran” din Timișoara și pornește de la o selecție de interviuri cu 50 de persoane din zona Banatului pe tema „povestea vieții”, realizate începând cu anii 1990 și până în zilele noastre.
O parte din temele reieșite din parcurgerea interviurilor abordează deportarea, cele două războaie mondiale, relațiile de familie, migrația, alteritatea, istoria locală, precum și emoțiile rememorării unor momente prețioase din istoria personală a bănățenilor intervievați.
Activitățile proiectului au inclus un proces de cercetare calitativă și laboratoare de lucru pe marginea temelor reieșite din studierea arhivei, lansarea unui website dedicat, crearea unui film documentar și realizarea unor lucrări de artă cu focus pe arhivă. Frunzărește poveștile de viață aici.
GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)
O sclipire din Bucureștiul anilor ‘90:
PE UMERII NATURII (A. SVERDRUP-THYGESON)
Cât ne costă trimiterea unui mail (în emisii de carbon) sau cum poluăm planeta din fața laptopului.
Fiecare interacțiune digitală lasă o amprentă (de carbon), chiar dacă noi credem că multe dintre acțiuni nu au un impact major asupra mediului. Fiecare click, mesaj sau video implică transferul de date prin centre uriașe de servere ce necesită cantități enorme de energie pentru a funcționa și pentru a se răci.
Specialiștii estimează că un singur email poate genera 17 grame de CO2, iar întreaga activitate online a unei persoane produce anual între 450 și 850 kg de CO2, echivalentul a zeci de kilometri parcurși cu o mașină. Spre exemplu, utilizatorii din Statele Unite au consumat anul trecut un volum record de 100 de trilioane de megabytes, iar giganți precum Amazon, Google și Microsoft investesc miliarde în noi centre de date pentru a ține pasul.
Acest consum uriaș de energie a determinat unele țări, precum Irlanda și Singapore, să limiteze construirea de noi centre de date, în timp ce marii giganți tehnologici explorează soluții alternative, inclusiv dezvoltarea propriilor reactoare nucleare (Google).
Uite aici un video numa’ bun dacă vrei să afli mai multe.
SEROTONINĂ (M. HOUELLEBECQ)
Reacția mea când cineva îmi spune „fă asta repede și bine”.
DINCOLO DE FRONTIERE (A. MAKINE)
Păcănelele au ajuns și în sala de spectacol.
Zilele trecute am fost la Păcănele. Cum necum, au reușit oamenii ăștia cu „tertipurile” lor și luminițele albastre și roz să mă lipească de scaun vreo două ore.
Mi-au zis de empowerment, de feminism, de femei jucătoare, independente și pline de bani și atât mi-a fost. De șeptari n-am avut noroc.
În schimb, mi-au dat lămâi și m-au pus față-n față cu realitatea: degeaba-și face omul norocul cu mâna lui, dacă apoi își amanetează verigheta și electrocasnicele ca să hrănească un algoritm programat să-i dea cu o mână și să-i ia cu cinci.
Vă dați seama că numa' asta-mi mai lipsea. Dar am stat, am ascultat și-am înțeles. Conștientizarea și educația se-ntâmplă inclusiv la teatru, iar păcănelele au ajuns și-n sala de spectacol.
POEMELE LUMINII (L. BLAGA)
Mai multe poezii scrise de mine poți citi aici.
Las aici repejor câteva fotografii de la MINA Cluj, cel mai nou centru de artă imersivă din Europa, care a avut deschiderea în 1 noiembrie. Dacă ești din Cluj sau ești prin trecere, e un popas bun.
Dacă ți-a plăcut ce-ai citit, te rog trimite mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească edițiile viitoare. Îți mulțumesc! 😊
Și încă ceva: în fiecare duminică trimit newsletterul CooltCluj, care cuprinde evenimentele cultural-artistice care au loc în următoarea săptămână în Cluj, ordonate frumos pe zile și pe tipologie. Dacă ești din Cluj sau mai treci prin zonă, te aștept aici.
Ne recitim curând! 🌞