Coolturalist #6
Doru Pușcașu: „Suntem pe rând salvatori și salvați, iar răul e deseori mai ușor de dus decât binele”; Dalí a ajuns la Cluj; A fost creat omul de zăpadă care nu se topește niciodată.
Coolturalist a pornit a colinda și-a ajuns la tine-n inbox! Aceasta e ultima ediție din 2024 și sunt nespus de fericită că s-a aliniat cu interviul cu Doru Pușcașu (om la lună). Dar înainte de asta, îți povestesc despre concertul de colinde MA RA MU.
Am descoperit proiectul – creat de opt artiști, frații Hojda (Ligia, Maria, Flavia, Francesca și Iuliu Augustin), frații Pavel & Corneliu Ulici și Sergiu Cătană – din întâmplare acum vreo doi ani. De-atunci, fiecare Crăciun a fost acompaniat de ei. Tare mult îmi doream să-i văd și să-i ascult live. Să intru în povestea lor ancestrală, încărcată de arhaic și simplitate. Cumva, au reușit să aducă tradiționalul în contemporan într-un mod firesc și natural.
Indiferent dacă ai intrat în atmosfera sărbătorilor sau nu și chiar de nu ești mare fan colinde, cred că la MA RA MU o să găsești ceva care să-ți placă – fie că vorbim de emoție, de voce, de armonie sau de vestimentație.
Noi ne dăm întâlnire cu arta și cultura în 2025, cu cel puțin la fel de multă energie și dorință de a ni le aduce mai aproape. În funcție de noutățile care vor apărea și de ceea ce voi găsi fain de împărtășit aici, voi reveni cu ediția următoare în 4 ianuarie sau puțin mai târziu, în 11 ianuarie.
Sărbători cu sens și un an nou plin cu experiențe alea de care avem nevoie. Îți mulțumesc că ești aici și mă citești. Crăciun fericit! ✨
CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)
De vorbă cu Doru Pușcașu (om la lună): „Suntem pe rând salvatori și salvați, iar răul e deseori mai ușor de dus decât binele.”
Mi-a săltat sufletul când mi-a răspuns Doru Pușcașu la mesaj și mi-a spus să-i trimit întrebările pentru interviu. Deja știam că va fi un interviu profund, de la suflet pentru suflete. Cu atât mai mult voiam să mă documentez bine înainte să mă gândesc la întrebări – așa că am început să citesc tot ce-am găsit cu și despre Doru sau om la lună. Voiam ca atunci când vede întrebările primul gând să fie „Ce întrebări faine!”. Îmi doream să fiu mândră de ele și să nu repet, nici din greșeală, întrebări care i-au mai fost adresate.
Și cred că, în mare parte, am reușit. Ba chiar mi-a spus că am pus „întrebări din alea care răscolesc”. Iar răspunsurile au fost pe măsură.
Cred că interviul ăsta e exact ce e om la lună pentru noi – un strigăt de mare iubire, de frică, de regăsire, de tristețe, de curaj, de recunoștință. Atunci când mă simt cu spatele la zid, când valurile mă iau pe sus sau când resimt războiul cu lumea, în piesele lor îmi găsesc (ne)liniștea. Să atingă cât mai multe inimi.
„Răul sau neajunsul din viața ta sunt de multe ori mai ușor de dus decât binele. Avem spiritul ăsta fatalist în noi. Pare că nu merităm binele. Dar la mine s-a întâmplat să mă copleșească binele și să învăț să îl trăiesc pe bune și să mă bucur de el. Nu-mi iese mereu, e până la urmă și un exercițiu de voință, dar mă străduiesc să trăiesc ce mi se întâmplă bun. Cânt despre asta și mi-e de ajutor.”
O LUME IMENSĂ (E. YONG)
Tabloul „Țărăncuță odihnindu-se”, realizat de pictorul Nicolae Grigorescu, a fost adjudecat la o licitație cu suma de 365.000 de euro, un nou record pentru piața românească de artă. Estimarea inițială s-a situat între 100.000 și 200.000 de euro. Pictura „Ţărăncuţă odihnindu-se” a fost realizată de Grigorescu în anii 1870 și se înscrie în seria de încercări ale pictorului de a reda portretul țăranului românesc, alături de peisajul rural românesc.
Potrivit Artmark, „alături de celebrele sale care cu boi, „Ţărăncuţele” sunt transformate în emblema artei sale, dar şi în cea a unei şcoli româneşti de pictură care se năştea. Erau anii din ajunul obţinerii independenţei faţă de Imperiul Otoman, când societatea românească era preocupată de pregătirea acestei răsturnări istorice, iar lumea artistică era în căutarea expresiei plastice a identităţii naţionale”.
Muzeul Național Brukenthal a finalizat restaurarea unei lucrări Gustav Klimt din colecția Castelului Peleș. A treia lucrare Klimt care ajunge în laboratorul de restaurare pictură al Muzeului Național Brukenthal are o dimensiune de 520 cm x 50 cm, lucrarea fiind concepută ca o componentă a ansamblului „Muze, măști, alegorii și embleme”. În prim plan este redat un personaj feminin alegoric, seminud, parțial acoperit cu un voal. Tânăra este flancată de două medalioane în care sunt redate Therpsichore – muza poeziei epice iar în dreapta Thalia – muza teatrului.
Început în anul 2023, proiectul urmărește restaurarea tuturor lucrărilor lui Gustav Klimt de la Castelul Peleș. În cursul anului 2023 au fost restaurate la Sibiu lucrările „Primăvara” și „Vara”. Lucrarea a fost restaurată de experții restauratori Ioan Muntean și Ilie Mitrea din cadrul Muzeului Național Brukenthal.
Sursa: Alpha Sibiu
15 melodii nelansate ale lui Michael Jackson au fost descoperite într-un depozit abandonat. Descoperirea – care include și un duet cu rapperul LL Cool J – a fost făcută de Gregg Musgrove, un fost ofiţer de poliţie, într-un depozit din nordul Los Angelesului care i-a aparţinut lui Bryan Loren, un producător muzical care a colaborat cu Michael. Înregistrările datează, conform inscripţiilor de pe casete, din perioada 1989-1991, înainte de lansarea albumului „Dangerous” (1991).
„Ascultam aceste înregistrări şi mi s-a făcut pielea de găină pentru că nimeni nu a mai auzit asta până acum. Să-l aud pe Michael Jackson vorbind şi glumind a fost foarte, foarte tare.”, spune Musgrove.
Aceste piese probabil nu vor fi difuzate niciodată, deoarece Jackson Estate, care administrează moştenirea lui Michael Jackson, consideră că persoana care are casetele nu deţine drepturile asupra melodiilor.
O oază culturală: Grădina botanică de pe acoperișul Bibliotecii din Varșovia. Imaginează-ți o grădină botanică pe acoperișul bibliotecii, de unde vezi tot orașul. Sub ea, o clădire modernă, cu un design care are grijă de trecut, dar privește spre viitor. Aici, filozofii antici stau la loc de cinste, iar un pavilion japonez te invită la meditație și introspecție.
Biblioteca din Varșovia nu e doar un loc al cărților, ci un simbol al puterii educației și al dorinței de cunoaștere. Este un exemplu că bibliotecile, departe de a fi doar locuri de studiu, pot fi spații vii, care ne provoacă să ne gândim la societate într-un mod diferit.
Sursa: go2warsaw.pl Omul de zăpadă care vorbește despre dependență. Doi artiști elvețieni, Peter Fischli și David Weiss, au creat în Germania un om de zăpadă care nu se topește niciodată. Nu l-au făcut din zăpadă, ci dintr-un schelet de cupru, pe care l-au așezat într-un frigider special, alimentat de o centrală electrică. Prin ventilația frigiderului, scheletul a fost acoperit treptat cu gheață.
Chiar dacă unii văd în omul de zăpadă o aluzie la criza ecologică, Fischli a ținut să menționeze că nu acesta a fost scopul proiectului (comandat de o centrală termică). Lucrarea semnifică dependența, a avea grijă de ceva și de a fi protejat de altcineva, asemănător relației dintre om și tehnologie. Artiștii nu sunt la primul proiect neconvențional, întreaga lor creație artistică este o combinație între ludic și absurd.
„Om de zăpadă” de Peter Fischli și David Weiss | © Mary Ellen Hawkins
Dacă vrei să-mi oferi un cadou de Crăciun, ajută-mă, te rog, să înțeleg ce pot face mai bine la acest newsletter, completând formularul de mai jos. E o singură întrebare, alături de o casetă de răspuns unde poți să-mi scrii pe larg recomandările tale, durează un minut. E și anonim, te încurajez să fii 100% sincer(ă).
Abia aștept să-ți aflu opinia. Îți mulțumesc! 🫶🏻
MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)
Asaf Avidan vorbește despre inteligența artificială.
Am rezonat mult cu ce a zis Asaf aici, așa că voi lăsa și aici esențialul:
„Suntem creativi. Asta ne definește ca specie. Și acum suntem în mijlocul unei revoluții care ne ia acest lucru. Și trebuie să ne redefinim, pentru că dacă o mașină poate fi la fel de creativă sau mai creativă decât noi, ce spune asta despre noi? Cum ne definim?
Cred că arta este un subiect atins de un obiect creat de un alt subiect. Și avem acest lucru triunghiular – eu, ca subiect, creez un obiect. Trebuie să o fac, îmi exteriorizez emoțiile și gândurile. Și asta e o parte a procesului. Apoi, cineva, un observator vede acel obiect, îl aude și se regăsește în el sau este atins de el. Și tot mecanismul ăsta este arta. Cred că, dacă scoți procesul ăla de creație din prima parte, poți fi în continuare sensibilizat, atins sufletește, dar nu sunt sigur că l-aș numi artă. Nu a fost creat din suferința, speranța și visele altcuiva.”
Tu ce părere ai despre asta? Cum crezi că ne-am putea redefini pe noi înșine?
CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)
📖 (de citit) „Stella Maris” de Cormac McCarthy, o carte-dialog în care se discută abstracțiuni științifice și filozofice. E interesant să afli cum vede lumea un intelect care nu cunoaște limite.
🎞️ (de văzut) Snowman (2017), un film cu o poveste alambicată care pe mine a reușit să mă țină aproape două ore în suspans și în tensiune.
🎥 (de explorat) Șapte zile singuri - film documentar realizat în colaborare cu Forumul Revolutiei din Decembrie 1989 Libertatea Timisoara, realizatori Mircea Radu și Augustin Marius Leahu.
📸 (de vizualizat) 20 de fotografii cu evenimente și momente din toată lumea, din săptămâna 9-15 decembrie 2024.
✨ (de aflat) Theo Jansen creează noi forme de viață: Strandbeests. Scheletele făcute din tuburi sunt capabile să se deplaseze, obținând energia de la vânt. De la crearea lor în 1990 au evoluat, fiind împărțite în 12 perioade de evoluție.
🎶 (de nostalgie) Wham!, un film documentar despre George Michael și Andrew Ridgeley și tot ce a însemnat fenomenul Wham în anii ‘70-’80.
ZONA DE INTERES (M. AMIS)
2025 va fi un an despre comunitate, solidaritate și accesibilitate la REACTOR Cluj.
Reactor încheie cel de-al zecelea an de activitate, marcând 2024 cu îndemnul Pune-ți o dorință și propunând pentru 2025 o temă centrală: comunitatea. Într-un context marcat de incertitudine și divizare, Reactor își reafirmă misiunea de a cultiva solidaritatea prin proiecte care ne aduc împreună.
„În 2025, în contextul în care ne dorim să avem un impact mai mare în comunitate, ne-am propus să oferim acces gratuit la toate evenimentele Reactor, în baza achiziționării unui bilet cu valoare 0. Opțiunea de a cumpăra bilete cu valori diferite rămâne în continuare disponibilă pentru cei/cele care doresc să ne susțină și în acest fel.” – REACTOR
Universul lui Dalí a ajuns la Cluj și rămâne aici până în 30 aprilie.
E o expoziție care mie mi-a plăcut foarte mult și pe care am avut ocazia să o văd la Budapesta. Chiar am simțit că am cunoscut puțin din tot ce a însemnat, a creat și ne-a oferit Dalí. Și aș mai merge o dată.
Expoziția cuprinde 170 de lucrări: sculpturi în mărime naturală, mobilier suprarealist și alte opere de artă special realizate, în a căror compoziție sunt folosite cu ingeniozitate materiale precum sticla, bronzul, aurul și chiar diamantele. La asta se adaugă experiența VR care sigur o să-ți rămână o vreme în minte. Pe mine m-a fascinat – culorile, senzația de a fi parte din universul lucrărilor lui, creativitatea, felul în care VR-ul a fost gândit. Expoziția este găzduită de casa Hintz.
Arta noastră cea de toate zilele.
Un nou studiu din Marea Britanie întărește ceea ce știm: arta și cultura sunt esențiale pentru sănătatea noastră. Participarea la evenimente culturale sau implicarea în activități creative ne aduce beneficii concrete, de la diminuarea simptomelor de depresie, până la îmbunătățirea calității vieții și creșterea productivității. Arta poate avea un efect similar medicamentelor – ne simțim mai puțin singuri, reducem declinul cognitiv și ne menținem funcțiile fizice.
Impactul pozitiv asupra societății britanice este evaluat la 8 miliarde de lire sterline anual. Așadar, investițiile în artă și cultură nu sunt nici cheltuială, nici moft, ci o necesitate pentru o societate sănătoasă și prosperă. Reducerea fondurilor pentru artă poate avea consecințe negative asupra sănătății publice.
Și cred că-i un moment oportun să atrag atenția asupra faptului că Guvernul nostru discută în aceste zile o ordonanță de urgență prin care să elimine total sau partial posibilitatea companiilor de a redirecționa o parte a impozitului lor pe profit către ONG-uri, prin sponsorizare. Măsura asta n-ar face altceva decât să lege la mâini sectorul ONG, adică o parte însemnată a celor care au grijă de cultură. Pentru că „nu-i de joacă”, a fost lansatã și o petiție – eu am semnat-o deja, te rog să o semnezi și tu.
POEMELE LUMINII (L. BLAGA)
10 decembrie 2024
când mergi la psiholog și e greu și inconfortabil știi că e de bine
când bâjbâi prin viață, cu orbul găinilor pe ochi și cu „las’ că-i ok” în brațe, cum e?
suntem un pic (mai mult) ipocriți
toți ăștia care ignorăm ceea ce e evident și ne-ascundem insuficiența și comoditatea în spatele lui „nu e timp” sau pe după vreun „e prea târziu”
care știm cum stau lucrurile la alții, dar când vine vorba de propria inacțiune ne scăldăm până la înec în justificări și argumente
când știm că e bine să fim diferiți, dar trăsăturile și preferințele noastre s-au confundat cu cele ale omului de lângă noi
când ne batem cu pumnul în piept că am făcut totul și ne dăm seama pe canapea la terapie cât de infim a fost acel tot
care le spunem celor pe care-i iubim că nu le e bine în locul în care sunt când nici noi nu suntem
când criticăm mâncatul de fond nervos înainte să dăm buzna în Mega și să ieșim cu brațul plin
care tânjim după vulnerabilitate, dar nici nu ne mai amintim când am lăsat ultima dată garda jos
Continuarea poeziei – aici.
GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)
O viață dedicată documentării unei lumi în schimbare.
În 1911, bancherul francez Albert Kahn a lansat un proiect ambițios, „Arhivele Planetei”, cu gândul de a documenta diversitatea umanității și a conserva practicile de viață aflate în pericol de dispariție. Finanțând o echipă de fotografi și cineaști care au călătorit în toată lumea, aceștia au adunat peste 100 de ore de film și 72.000 de fotografii.
Abraham Kahn s-a născut în 1860, în Marmoutier, într-o regiune devenită germană după războiul franco-prusac din 1871. A rămas un om discret, dedicat documentării unei lumi în schimbare, până la moartea sa în 1940.
Mai multe din arhivele planetei și culorile memoriei lui Albert Kahn, aici.
SEROTONINĂ (M. HOUELLEBECQ)
Umorul e terapie, mai ales când e livrat de animale.
Competiția Nikon Comedy Wildlife Photography, care se organizează din 2015 încoace, a avut anul acesta cel mai mare număr de fotografii înscrise (peste 9.000). Fotografia „Stuck Squirrel”, realizată de Milko Marchetti a câștigat premiul cel mare, oferindu-i fotografului italian o excursie unică într-o viață: un safari în Rezervația Națională Maasai Mara din Kenya.
Aici te poți bucura de fotografiile care au câștigat premiile per categorie.
PE UMERII NATURII (A. SVERDRUP-THYGESON)
Bătrânii ecosistemului sunt și cei mai înțelepți.
Nu doar noi, oamenii, devenim mai înțelepți cu vârsta, ci și animalele. Un studiu recent arată că multe specii, de la pești la elefanți, acumulează experiență și cunoștințe valoroase pe măsură ce îmbătrânesc. Aceste animale „bătrâne și înțelepte” au un rol de căpătâi în grupurile lor – transmit tradiții, informații despre mediu și mențin structurile sociale. Atunci când le eliminăm din ecosisteme, fie prin vânătoare, fie prin pescuit, diminuăm șansele de supraviețuire ale speciilor.
Uciderea animalelor bătrâne e sinonimă cu pierderea „culturii” unei specii, adică acea sumă de cunoștințe și practici transmise din generație în generație. De exemplu, un pește bătrân știe mai bine unde să găsească hrană sau unde să se reproducă, iar odată cu dispariția lui, întreaga populație devine mai vulnerabilă.
Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească newsletterul. Îți mulțumesc! 😊
Voi continua să aduc arta și cultura mai aproape de oameni și la nivel local, în Cluj, prin newsletterul CooltCluj, cu evenimentele cultural-artistice ale săptămânii.
Ne recitim în 2025!